Trailer:
TOXIC (2012)
„Documentarul romanesc „Toxic”, expus in 2011 într-o vizionare privată şi invitat ca film eveniment la Festivalul de Film Astra de la Sibiu, s-a lansat si pe DVD.Plecând de la teoriile profesorului Mencinicopschi, documentarul analizează, studiază şi desfiinţează alimentele modern. Chiar şi cele pe care le considerăm a fi sănătoase, naturale, au fost puse sub semnul întrebării în cele 80 de minute. Pornind de la întrebarea „Ce este alimentul?”, prof. dr. Ghe. Mencinicopschi pune accent, prin filmul „Toxic”, pe adevărata faţă a alimentului, studiindu-l în profunzime şi nu doar prin simpla observaţie.
„Atunci când analizăm un aliment, tendinţa generală este de a-i studia forma actuală. O bună analiză nu se leagă de forma prezentă, ci intră în trecut, ajungând la stadiul iniţial de matrice a alimentului respectiv.
În momentul în care încercăm să stabilim dacă un produs este sau nu bun pentru noi, trebuie să ne întoarcem în timp pentru a vedea în ce mediu a crescut şi care au fost factorii care au acţionat asupra lui. Este primul film care pune accent pe adevărata faţă a alimentului, pe studiul în profunzime şi nu pe simpla observaţie”,a explicat prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi.
Cu VIAŢA LUI PI, regizorul Ang Lee (“Brokeback Mountain”, “Tigru şi dragon”) a creat un film revoluţionar despre un tânăr care supravieţuieşte unui dezastru maritim şi se vede silit să pornească într-o călătorie epopeică, plină de aventuri şi de descoperiri.
După naufragiul unui transatlantic, fiul adolescent al unui director de grădină zoologică, Pi Patel, pluteşte în derivă într-o barcă de salvare alături de o hienă, un urangutan, o zebră rănită şi un imens şi înfometat… tigru de Bengal. Puştiul îşi foloseşte cunoştinţele enciclopedice în ceea ce priveşte comportamentul animalelor pentru a-l ţine la distanţă pe tigrul Richard Parker, construind o tumultoasă şi plină de riscuri relaţie pe parcursul lungilor luni de călătorie pe valurile oceanului.
Acţiunea filmului VIAŢA LUI PI, ecranizarea unei cărţi care s-a vândut în milioane de exemplare şi a petrecut ani întregi în clasamentele bestsellerurilor, se petrece pe trei continente şi două oceane, de-a lungul unei perioade de mulţi ani, într-un vast univers al imaginaţiei. Viziunea lui Lee, împreună cu uimitoarele imagini 3D, a transformat un roman care de multă vreme era considerat imposibil de ecranizat într-o îmbinare îndrăzneaţă de naraţiune epopeică şi teme profunde, care provoacă la reflecţie.
Life of Pi – Romanian subtitle (Partea 1)
Life of Pi – Romanian subtitle (Partea 2)
Forma verbelor folosite in enuntarea celor zece porunci
In limba ebraica, forma verbului la conjunctiv este identica cu forma aceluiasi verb la viitorul simplu. Acest amanunt lingvistic este deosebit de interesant din perspectiva pe care o discutam acum, deoarece am putea citi Decalogul cu totul altfel decat o facem acum.
Sa facem un exercitiu , inlocuind forma verbului la conjunctiv cu viitorul simplu, apoi sa observam diferenta de nuanta:
- “Sa nu ai alti dumnezei afara de Mine“ / “Tu nu vei avea alti dumnezei afara de Mine”
- “Sa nu-ti faci chip cioplit…si sa nu te inchini inaintea lor “ / “Tu nu-ti vei face chip cioplit …si nu te vei inchina inaintea lor”
- “Sa nu iei in desert Numele Domnului…” / “ Tu nu vei lua in desert Numele Domnului…”
- “Sa lucrezi sase zile…sa nu faci nico lucrare in ea …”/ “Tu vei lucra sase zile…tu nu vei face nicio lucrare in ea…”
- “Sa nu ucizi“ / “Tu nu vei ucide”, etc…
Nu este asa ca Decalogul suna intr-o alta tonalitate decat cea cunoscuta ? Dintr-o data, poruncile nu mai apar ca niste restrictii impuse de un Dumnezeu sever, ci ele descriu mai degraba un comportament uman moral, ca rezultat, nu al amenintarilor pedepsei, ci al recunostintei fata de iubirea lui Dumnezeu care ne-a eliberat din robia pacatului si a mortii.
Parafrazand Decalogul, tinand cont de acest aspect, el ar suna asa:
“ Eu sunt Domnul, Dumnezeul tau care te-am eliberat din robie. In semn de recunostinta fata de ceea ce am facut pentru tine, tu nu vei avea alti dumnezei afara de Mine, nu-ti vei face chip cioplit, si nu te vei inchina inaintea lor, nu vei lua Numele Meu in desert, vei respecta ziua de odihna ca memorial al creatiunii, iti vei respecta parintii, vei respecta viata, familia, proprietatea semenului, adevarul si te vei respecta pe tine insuti”.
Privit din aceasta perspectiva, Decalogul nu ne mai apare ca un cod de porunci aspre, restrictive, ci mai degraba ca un sir de manifestari ale recunostintei noastre fata de ceea ce a facut Dumnezeu pentru noi.
O astfel de traducere se armonizeaza mai bine cu legea dragostei enuntata de Iisus in Matei 22, 34-40.
Antoine de Saint-Exupery, romancier, eseist si aviator cazut in cel de-al doilea razboi mondial , spunea ca ”dragostea nu inseamna a privi unul spre celalat, ci a privi amandoi in aceeasi directie.”
Imi e tare teama ca lumea crestina, desi vorbeste mult de dragoste, nu priveste in aceeasi directie cu Dumnezeu. A privi in aceeasi directie inseamna a avea aceleasi idealuri , acelasi standard moral, aceeasi gandire, aceleasi scopuri…Inseamna a avea respect unul fata de vointa celuilalt.
Daca Dumnezeu, ca urmare a dragostei ce ne-o poarta, ne respecta vointa libera, lasandu-ne sa facem alegerile pe care le dorim, de ce noi, daca tot marturisim ca Il iubim pe Dumnezeu, nu aratam respect fata de vointa Lui, exprimata atat de clar in Legea Sa ?
„Dumnezeu este dragoste” (1 Ioan 4, 8 ) si, prin urmare, tot ceea ce zice si face El este imbibat cu dragoste. Chiar si Legea Sa, atat de nepopulara intre oamenii care se numesc crestini, este imbibata cu iubire.
Si, daca vreodata vom fi ispititi sa ne indoim de dragostea lui Dumnezeu fata de noi, sa ne reamintim un amanunt: Dumnezeu a scris Legea Sa pe table de piatra, insa pacatele noastre le scrie pe nisip ( Ioan 8, 6. 8 ).
V-ar fi placut sa fie invers ? Eu nu as dori acest lucru…
Preluat de pe http://www.intercer.net
Dupa multe insistențe ale sorei si mamei mele am inceput sa citesc aceasta carte si trebuie sa recunosc ca s-a meritat pe deplin. Neincrezator ca voi gasi ceva ce m-ar interesa intre copertile cartii pe care deja o tineam in maini, am inceput sa dau pagina dupa pagina.
Am descoperit un sot si un tata iubitor al unor copii minunati. Ajunsi intr-o tabara la marginea unui lac de langa Portland, cea mai mica dintre membrii familiei sale este rapita de un raufacator. Dupa multe cautari si cercetari, intr-o baraca parasita dintr-o padure este gasita rochita patata de sange a micutei dar ea este de negasit, iar cazul ramane nerezolvat. Dupa o perioada de trei ani Mack, tatal fetitei, nu reuseste sa scape de “marea tristete” si isi aduce aminte de un biletel ce il primise in cutia postala inainte de pierderea fiicei sale pe care erau scrise urmatoareale cuvinte: A trecut ceva vreme. Mi-e dor de tine. In weekend-ul urmator ma voi afla la baraca, daca vrei sa ne intalnim. Semneaza tata. Niste amintiri neplacute ii spuneau ca biletelul putea fi trimis de tatal sau, dar era mai mult ca sigur ca biletelul era trimis de Insusi Dumnezeu pentru ca draga lui sotie il numea pe Dumnezeu Tata. Se hotaraste sa plece si pleaca. Ajuns acolo Dumnezeu i se descopera astfel incat sa ii schimbe conceptiile si ideile pe care Mack le avea cu privire la Dumnezeu. Petrece momente minunate in prezenta adevaratului izvor al dragostei, adevarului si vietii. Pune intrebari si i se raspunde. Mintea lui aproape ca nu intelege adevarurile pline de simplitate. Timpul acela ar fi vrut sa fie vesnicie, ar fi ramas impreuna cu Tata, ar fi ramas cu Isus si ar fi ramas cu Sarayu. Toti trei sunt una, iar el nu intelege cum… nu intelege de ce in lume este rau si de ce exista aceasta lume, nu intelege de ce Dumnezeu il iubeste pe om chiar daca omul vorbeste de rau pe Dumnezeu si multe alte intrebari. Ramane uimit (cum si eu am ramas) de raspunsurile primite si asteapta cu nerabdare sa se intoarca la cealalta fiica a lui care se invinovatea singura de moartea surioarei ei Missy, si sa ii spuna ca nu ea a fost de vina cand Missy a fost rapita.
Povestirea pare un basm dar nu este. Asa cum spunea si o alta cititoare a cartii, cartea asta m-a inspirat, m-a fascinat, m-a facut sa plang, sa rad, sa ma inspaimant, sa zambesc, sa traiesc anumite sentimente despre care nu am stiut ca exista in mine. Mi s-au confirmat unele idei care “calatoreau” in interiorul meu, ceva in mine este schimbat si pentru ca am ramas atat de placut surprins si multumit de intregul cuprins al cartii sunt bucuros acum sa vi-o recomand si voua, caci daca nu as face-o simt ca as fi citit-o degeaba.
De aici se poate face comanda cartii: http://www.kerigma.ro/carti.php?detalii=22171
